OMNIBÚZ, omnibuze, s. n. 1. (Înv.) Un fel de trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun al călătorilor, pe rute fixe. 2. Autobuz (cu etaj) pentru transportul în comun al călătorilor, folosit pe un anumit itinerar în interiorul unei localități sau între două localități apropiate. [Pl. și: omnibuzuri] – Din fr., it. omnibus. (Sursa: DEX '98 )

OMNIBÚZ s.n. Vehicul cu etaj pentru transportul în comun al călătorilor. [Var. omnibus s.n. / < fr. (voiture) omnibus, cf. lat. omnibus – pentru toți]. (Sursa: DN )

OMNIBÚZ s. n. autobuz (cu etaj), pentru transportul în comun. (< fr., it. omnibus) (Sursa: MDN )

omnibúz s. n., pl. omnibúze (Sursa: Ortografic )

OMNIBÚZ ~e n. 1) Autobuz intraurban sau interurban cu etaj, având o rută fixă. 2) Trăsură cu multe locuri folosită, în trecut, pentru transportul în comun al călătorilor pe un traseu fix. /<fr., it. omnibus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
omnibuz (pl. omnibuze)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular omnibuz omnibuzul
plural omnibuze omnibuzele
genitiv-dativ singular omnibuz omnibuzului
plural omnibuze omnibuzelor
vocativ singular
plural

omnibuz (pl. omnibuzuri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular omnibuz omnibuzul
plural omnibuzuri omnibuzurile
genitiv-dativ singular omnibuz omnibuzului
plural omnibuzuri omnibuzurilor
vocativ singular
plural