ONDULATÓR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur. (Sursa: DEX '98 )

ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

ONDULATÓR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. [< fr. ondulateur]. (Sursa: DN )

ONDULATÓR, -OÁRE I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. (< fr. ondulateur) (Sursa: MDN )

ondulatór (unduitor) adj. m., pl. ondulatóri; f. sg. și pl. ondulatoáre (Sursa: Ortografic )

ondulatór s. n., pl. ondulatoáre (Sursa: Ortografic )

ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2. (Sursa: DEX '98 )

ONDULATÓR1 ~oáre n. 1) Aparat pentru recepționarea semnalelor telegrafice și înregistrarea lor pe o bandă de hârtie (sub formă de linie ondulată). 2) Instrument (electric) cu ajutorul căruia se ondulează părul; drot. /<fr. ondulateur (Sursa: NODEX )

ONDULATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăți de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor (Sursa: NODEX )