ONORABIL, -Ă, onorabili, -e adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis. (Sursa: DEX '98 )

ONORÁBIL1 adv. Cu cinste. /<fr. honorable, lat. honorabilis (Sursa: NODEX )

ONORÁBIL2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. /<fr. honorable, lat. honorabilis (Sursa: NODEX )

ONORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [Cf. fr. honorable, lat. honorabilis]. (Sursa: DN )

ONORÁBIL, -Ă adj. vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil. (< fr. honorable, lat. honorabilis) (Sursa: MDN )

ONORÁBIL adj. 1. cinstit, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 2. v. de-cent. (Sursa: Sinonime )

Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabil (Sursa: Antonime )

onorábil adj. m., pl. onorábili; f. sg. onorábilă, pl. onorábile (Sursa: Ortografic )