OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Privitor la acțiuni, de acțiune. – Din fr. opératif. (Sursa: DEX '98 )

OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operații. [Cf. fr. opératif]. (Sursa: DN )

OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operații. II. s. m. cel care lucrează la contrainformații. (< fr. opératif) (Sursa: MDN )

OPERATÍV adj., adv. 1. adj., adv. v. prompt. 2. adj. expeditiv, prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. v. eficace. (Sursa: Sinonime )

operatív adj. m., pl. operatívi; f. sg. operatívă, pl. operatíve (Sursa: Ortografic )

OPERATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de operații; propriu operațiilor. 2) (despre persoane) Care acționează repede și cu ușurință; expeditiv. /<fr. opératif (Sursa: NODEX )