OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. (Sursa: DEX '98 )

OPONÉNT s.m. Cel care face opoziție; opozant. [Pl. -nți. / cf. germ. Opponent, it. opponente]. (Sursa: DN )

OPONÉNT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente) (Sursa: MDN )

OPONÉNT s. opozant, opoziționist. (Sursa: Sinonime )

oponént s. m., pl. oponénți (Sursa: Ortografic )

OPONÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte dintr-o opoziție. /<germ. Opponent (Sursa: NODEX )