OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile pieselor. – Din fr. optimètre. (Sursa: DEX '98 )

OPTIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. [< fr. optimètre]. (Sursa: DN )

OPTIMÉTRU s. n. instrument optic de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. (< fr. optimètre) (Sursa: MDN )

optimétru s. n. (sil. -tru), art. optimétrul; pl. optimétre (Sursa: Ortografic )

OPTIMÉTRU ~e n. Instrument optic de mare precizie pentru măsurarea dimensiunilor unor piese. /<fr. optimetre (Sursa: NODEX )