OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre. (Sursa: DEX '98 )

OPTOMÉTRU s.n. Aparat pentru controlul vederii și potrivirea ochelarilor. [< fr. optomètre, cf. gr. optesthai – vedere, metron – măsură]. (Sursa: DN )

OPTOMÉTRU s. n. aparat pentru controlul vederii și potrivirea ochelarilor. (< fr. optomètre) (Sursa: MDN )

optométru s. n. (sil. -tru), art. optométrul; pl. optométre (Sursa: Ortografic )

OPTOMÉTRU ~e n. Instrument medical pentru examinarea vederii (în scopul alegerii ochelarilor potriviți). /<fr. optometre (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
optometru   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular optometru optometrul
plural optometre optometrele
genitiv-dativ singular optometru optometrului
plural optometre optometrelor
vocativ singular
plural