ORĂDEÁN, -Ă, orădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Oradea. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Oradea. – Oradea (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
orădeán adj. m., s. m., pl. orădéni; f. sg. orădeánă, pl. orădéne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
orădean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orădean orădeanul orădeană orădeana
plural orădeni orădenii orădene orădenele
genitiv-dativ singular orădean orădeanului orădene orădenei
plural orădeni orădenilor orădene orădenelor
vocativ singular orădene, orădeanule orădeano
plural orădenilor orădenelor