ORÁR1, orare, s. n. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână, de mătase sau de bumbac, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase. – Din sl. orarĩ, lat. orarium. (Sursa: DEX '98 )

ORÁR2, -Ă, orari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. ◊ Diferență orară = diferența de timp marcată de două ceasornice situate pe longitudini diferite ale Pământului. (Înv.) Cerc orar = median ceresc. 2. S. n. Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic; (concr.) tabel, grafic care indică programul în ore al unei activități; orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobuz. ♦ Spec. Program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în școli și în facultăți. 3. S. n. (Înv.) Instrument care indică timpul; ceasornic. ♦ (Curent) Acul mic al ceasului, care indică orele. – Din fr. horaire, lat. horarius. (Sursa: DEX '98 )

ORÁR, -Ă adj. Care indică orele; referitor la ore; care se repetă în fiecare oră. ♦ Diferență orară = diferență de oră care există între două ceasornice aflate în două puncte de pe longitudini diferite ale Pământului. // s.n. 1. Program de lucru, de activitate, stabilit în ore. ♦ Tabel, tablou care arată programul de desfășurare pe ore al unei activități. 2. Acul mic al ceasului care indică orele. [Cf. fr. horaire, it. orario, lat. horarius]. (Sursa: DN )

ORÁR, -Ă I. adj. care indică orele; referitor la ore; care se repetă la fiecare oră. ♦ diferență ~ă = diferență de oră care există între două ceasornice aflate în două puncte de pe longitudini diferite ale Pământului. II. s. n. 1. program de lucru eșalonat pe ore. ◊ tabel care indică programul în ore al unei activități. 2. acul mic al ceasului care indică orele. (< fr. horaire, lat. horarius) (Sursa: MDN )

ORÁR s. program. (~ de funcționare al unui magazin.) (Sursa: Sinonime )

ORÁR s. v. ceas, ceasornic. (Sursa: Sinonime )

orár (oráre), s. n. – Stolă, etolă. Mgr. ὠράριον (‹ lat. orarium), parțial prin mijlocirea sl. oraru (Cihac, II, 230; Conev 108). (Sursa: DER )

orár adj. m., pl. orári; f. sg. oráră, pl. oráre (Sursa: Ortografic )

orár (veșmânt bisericesc, ceasornic, program) s. n., pl. oráre (Sursa: Ortografic )

ORÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este împărțit pe ore. 2) Care indică orele. ◊ Diferență ~ă diferență de timp între două longitudini diferite ale Pământului. /<fr. horaire, lat. horarius (Sursa: NODEX )

ORÁR2 ~e n. 1) Program care arată timpul împărțit pe ore al desfășurării unei activități într-o anumită perioadă; plan după ore. 2) Acul cel mic de la ceasornic (indicator al orelor). 3) înv. Aparat care măsoară și indică timpul; ceasornic. /<fr. horaire, lat. horarius (Sursa: NODEX )

ORÁR3 ~e n. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă, purtat pe umăr de diaconi în timpul slujbei religioase. /<sl. orari, lat. orarium (Sursa: NODEX )

ceaslóv n., pl. oave (vsl. și rus. časoslóvŭ, d. časŭ, ceas, și slóvo, cuvînt). Breviariŭ, carte de rugăcĭunĭ pentru diferite ceasurĭ, numită astăzĭ și orar. Fig. Iron. Carte groasă și plicticoasă, chitan. V. orologiŭ. (Sursa: Scriban )