ORBITÁR, -Ă adj. De (la), din orbita ochiului; orbital (2). [Cf. fr. orbitaire]. (Sursa: DN )
ORBITÁR, -Ă adj. care aparține orbitei ochiului. ♦ indice ~ = raportul dintre diametrele maxime ale orbitei. (< fr. orbitaire) (Sursa: MDN )
orbitár (al orbitei oculare) adj. m., pl. orbitári; f. sg. orbitáră, pl. orbitáre (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
orbitar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orbitar orbitarul orbitară orbitara
plural orbitari orbitarii orbitare orbitarele
genitiv-dativ singular orbitar orbitarului orbitare orbitarei
plural orbitari orbitarilor orbitare orbitarelor
vocativ singular orbitarule orbitaro
plural orbitarilor orbitarelor