OREIÓN, oreioane, s. n. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons. (Sursa: DEX '98 )

OREIÓN s.n. Boală infecțioasă epidemică, manifestată prin inflamarea glandei parotide. [Pron. -re-ion. / < fr. oreillons]. (Sursa: DN )

OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon) (Sursa: MDN )

OREIÓN s. (MED.) parotidită epidemică. (Sursa: Sinonime )

oreión s. n. (sil. -re-ion), pl. oreioáne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
oreion   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oreion oreionul
plural oreioane oreioanele
genitiv-dativ singular oreion oreionului
plural oreioane oreioanelor
vocativ singular
plural