ORHIDÉE, orhidee, s. f. (La pl.) Nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpină simplă, frunze alterne întregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit (Orchidaceae); (și de la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidées. (Sursa: DEX '98 )

ORHIDÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee răspândite mai ales în pădurile tropicale ale Americii, cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors; orhidacee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -de-e, sg. invar., var. orchidee s.f.pl. / cf. fr. orchidées, it. orchidea]. (Sursa: DN )

ORHIDÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate erbacee tropicale cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors. (< fr. orchidées, germ. Orchidee) (Sursa: MDN )

orhidée s. f., art. orhidéea, g.-d. art. orhidéei; pl. orhidée (Sursa: Ortografic )

ORHIDÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene, cu tuberculi sau rizomi, cu frunze întregi și cu flori mari, pintenate, viu colorate (reprezentanți: papucul-doamnei, poroinicul etc.). 2) Plantă din această familie. [G.-D. orhideei; Sil. -de-e] /<ger. Orchidee, fr. orchidées (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
orhidee   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orhidee orhideea
plural orhidee orhideele
genitiv-dativ singular orhidee orhideei
plural orhidee orhideelor
vocativ singular orhidee, orhideeo
plural orhideelor