ORIENTATÍV, -Ă, orientativi, -e, adj. Care servește la orientare, care informează; informativ. [Pr.: -ri-en-] – Din orienta. (Sursa: DEX '98 )

ORIENTATÍV, -Ă adj. Referitor la orientare, care orientează; informativ. [Pron. -ri-en-. / < orienta + -(t)iv]. (Sursa: DN )

ORIENTATÍV, -Ă adj. care orientează; informativ. (< orienta + -/t/iv) (Sursa: MDN )

ORIENTATÍV adj. v. informativ. (Sursa: Sinonime )

orientatív adj. m. (sil. -ri-en-), pl. orientatívi; f. sg. orientatívă, pl. orientatíve (Sursa: Ortografic )

ORIENTATÍV ~ă (~i, ~e) Care servește la orientare; menit să orienteze. [Sil. -ri-en-] /v. a (se) orienta (Sursa: NODEX )