ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um. (Sursa: DEX '98 )

ORIGINÁR, -Ă adj. 1. Care își are obârșia în..., care se trage din... 2. În prima formă, de la început. [Cf. fr. originaire, lat. originarius]. (Sursa: DN )

ORIGINÁR, - adj. 1. care își are obârșia în... 2. în forma de la început, de origine; inițial. (< fr. originaire, lat. originarius) (Sursa: MDN )

ORIGINÁR adj. 1. inițial, primitiv, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 2. inițial, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.) (Sursa: Sinonime )

originár (de loc din ...) adj. m., pl. originári; f. sg. origináră, pl. origináre (Sursa: Ortografic )

ORIGINÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care își trage originea; de origine. 2) Care este în forma de la început; aflat în prima formă. /<fr. originaire, lat. originarius (Sursa: NODEX )