OROÁRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris. (Sursa: DEX '98 )

OROÁRE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror]. (Sursa: DN )

OROÁRE s. f. 1. dezgust, repulsie, groază. 2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. (< fr. horreur, lat. horror) (Sursa: MDN )

OROÁRE s. 1. v. dezgust. 2. v. groază. 3. v. grozăvie. (Sursa: Sinonime )

Oroare ≠ deliciu (Sursa: Antonime )

oroáre (oróri), s. f. – Groază. Fr. horreur sau it. orrore. (Sursa: DER )

oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte) pl. oróri (Sursa: Ortografic )

OROÁRE oróri f. 1) Sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groază. 2) Faptă sau vorbă oribilă. 3) Situație oribilă. /<fr. horreur, lat. horror, ~oris (Sursa: NODEX )