osmanlíu (-ii), adj. – Otoman. Tc. osmanli. Sec. XIX. (Sursa: DER )
osmanlâu / osmanlíu (înv.) adj. m., s. m., f. osmanlâie / osmanlíe; pl. m. și f. osmanlâi / osmanlíi (Sursa: DOOM 2 )
Declinări/Conjugări
osmanliu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular osmanliu osmanliul osmanlie osmanlia
plural osmanlii osmanliii osmanlii osmanliile
genitiv-dativ singular osmanliu osmanliului osmanlii osmanliei
plural osmanlii osmanliilor osmanlii osmanliilor
vocativ singular — —
plural — —