OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser. (Sursa: DEX '98 )
OSTRACIZÁ vb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser]. (Sursa: DN )
OSTRACIZÁ vb. tr. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser) (Sursa: MDN )
OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni. (Sursa: Sinonime )
ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. și pl. ostracizeáză (Sursa: Ortografic )
A OSTRACIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A exclude din viața publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentație, considerând nedorit. / (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
ostraciza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ostraciza ostracizare ostracizat ostracizând singular plural
ostracizează ostracizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ostracizez (să) ostracizez ostracizam ostracizai ostracizasem
a II-a (tu) ostracizezi (să) ostracizezi ostracizai ostracizași ostracizaseși
a III-a (el, ea) ostracizează (să) ostracizeze ostraciza ostraciză ostracizase
plural I (noi) ostracizăm (să) ostracizăm ostracizam ostracizarăm ostracizaserăm, ostracizasem*
a II-a (voi) ostracizați (să) ostracizați ostracizați ostracizarăți ostracizaserăți, ostracizaseți*
a III-a (ei, ele) ostracizează (să) ostracizeze ostracizau ostracizară ostracizaseră
* Formă nerecomandată