|
OUÁT s. n. Faptul de a (se) oua. ♦ Perioadă în care păsările sau insectele depun ouă. [Pr.: o-uat] – V. oua. (Sursa: DEX '98 )
OUÁT n. 1) v. A OUA și A SE OUA. 2) Perioadă de pontă la păsări. [Sil. o-uat] /v. a (se) oua (Sursa: NODEX )
ouát s. n. (Sursa: Ortografic )
| oua verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) oua | ouare | ouat | ouând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | ouă | (să) ouă | oua | ouă | ouase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | ouă | (să) ouă | ouau | ouară | ouaseră | | ouat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ouat | ouatul | ouată | ouata | | plural | ouați | ouații | ouate | ouatele | | genitiv-dativ | singular | ouat | ouatului | ouate | ouatei | | plural | ouați | ouaților | ouate | ouatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |