OUÁT s. n. Faptul de a (se) oua. ♦ Perioadă în care păsările sau insectele depun ouă. [Pr.: o-uat] – V. oua. (Sursa: DEX '98 )

OUÁT n. 1) v. A OUA și A SE OUA. 2) Perioadă de pontă la păsări. [Sil. o-uat] /v. a (se) oua (Sursa: NODEX )

ouát s. n. (Sursa: Ortografic )

OUÁ, pers. 3 óuă, vb. I. Intranz., refl. și tranz. (Despre păsări, insecte) A face ouă. [Pr.: o-ua] – Din ou. (Sursa: DEX '98 )

A OUÁ pers.3 ouă tranz. (ouă) A depune eliminând din organism (pentru reproducere). [Sil. o-ua] /Din ou (Sursa: NODEX )

A SE OUÁ se ouă intranz. (despre păsări și insecte) A face ouă. [Sil. o-ua] /Din ou (Sursa: NODEX )

OUÁ vb. a face. (Găina a ~ două ouă.) (Sursa: Sinonime )

ouá vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. óuă; ger. ouând; part. ouát (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
oua   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) oua ouare ouat ouând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) o (să) o oua ouă ouase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) o (să) o ouau oua ouaseră

ouat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ouat ouatul oua ouata
plural ouați ouații ouate ouatele
genitiv-dativ singular ouat ouatului ouate ouatei
plural ouați ouaților ouate ouatelor
vocativ singular
plural