PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĩ)rĕti. (Sursa: DEX '98 )
PÂRÎ vb. v. denunța. (Sursa: Sinonime )
PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra. (Sursa: Sinonime )
pârî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pârá; conj. prez. 3 sg. și pl. pâráscă (Sursa: Ortografic )
A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
pârî   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pârî pârâre pârât pârând singular plural
pârăște, pâraște* pârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pârăsc (să) pârăsc pâram pârâi pârâsem
a II-a (tu) pârăști (să) pârăști pârai pârâși pârâseși
a III-a (el, ea) pârăște, pâraște* (să) pârască pâra pârî pârâse
plural I (noi) pârâm (să) pârâm pâram pârârăm pârâserăm, pârâsem*
a II-a (voi) pârâți (să) pârâți pârați pârârăți pârâserăți, pârâseți*
a III-a (ei, ele) pârăsc (să) pârască pârau pârâră pârâseră
* Formă nerecomandată