PĂTIMÍ, pătimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păți. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă. (Sursa: DEX '98 )
PĂTIMÍ vb. 1. v. îndura. 2. a suferi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~!) (Sursa: Sinonime )
PĂTIMÍ vb. v. suferi. (Sursa: Sinonime )
pătimí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimésc, imperf. 3 sg. pătimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pătimeáscă (Sursa: Ortografic )
A PĂTIMÍ ~ésc 1. intranz. A trece prin patimi; a avea o durere fizică sau morală (cauzată de o boală sau de diferite greutăți, neplăceri etc.); a suferi. 2. tranz. A suporta depășind cu greu; a îndura. /Din patimă (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
pătimi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pătimi pătimire pătimit pătimind singular plural
pătimește pătimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pătimesc (să) pătimesc pătimeam pătimii pătimisem
a II-a (tu) pătimești (să) pătimești pătimeai pătimiși pătimiseși
a III-a (el, ea) pătimește (să) pătimească pătimea pătimi pătimise
plural I (noi) pătimim (să) pătimim pătimeam pătimirăm pătimiserăm, pătimisem*
a II-a (voi) pătimiți (să) pătimiți pătimeați pătimirăți pătimiserăți, pătimiseți*
a III-a (ei, ele) pătimesc (să) pătimească pătimeau pătimiră pătimiseră
* Formă nerecomandată