PAIÉT, paiete, s. n. Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a spărturilor mici produse în bordajul unei nave, sub linia de plutire. – Din fr. paillet. (Sursa: DEX '98 )

PAIÉTĂ, paiete, s. f. Disc mic și sclipitor de metal, de sticlă, de celofan etc. (cu gaură la mijloc), care se coase sau se lipește ca ornament pe haine, pe stofe etc.: fluturaș (2). [Pr.: pa-ie-] – Din fr. paillette. (Sursa: DEX '98 )

PAIÉTĂ ~e f. mai ales la pl. Placă mică, subțire și lucioasă (de metal, sticlă), aplicată pe haine în scopuri decorative; fluture; șic. /<fr. paillette (Sursa: NODEX )

PAIÉT s.n. Pânză groasă impermeabilă manevrată de la bord, cu care se acoperă pe din afară spărturile mici produse în bordajul unei nave sub linia de plutire. [Pron. pa-iet. / < fr. paillet]. (Sursa: DN )

PAIÉTĂ s.f. Piesă mică metalică sau de sticlă cu gaură la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. pentru a le înfrumuseța. [< fr. paillette]. (Sursa: DN )

PAIÉT s. n. (mar.) pânză groasă, impermeabilă, servind la protejarea punții, a mărfii etc. sau la acoperirea pe dinafară a spărturilor mici produse în bordajul navei. (< fr. paillet, it. paglietta) (Sursa: MDN )

PAIÉTĂ s. f. (pl.) piesă mică metalică sau de sticlă, cu o gaură la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. (< fr. paillette) (Sursa: MDN )

PAIÉTĂ s. fluturaș, fluture, (reg.) șic. (~ la o rochie.) (Sursa: Sinonime )

paiét (nav.) s. n., pl. paiéturi (Sursa: Ortografic )

paiétă (podoabă vestimentară) s. f., pl. paiéte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
paiet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paiet paietul
plural paiete paietele
genitiv-dativ singular paiet paietului
plural paiete paietelor
vocativ singular
plural

paietă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paie paieta
plural paiete paietele
genitiv-dativ singular paiete paietei
plural paiete paietelor
vocativ singular paietă, paieto
plural paietelor