PANCÁRTĂ, pancarte, s. f. Bucată (mare) de carton, de pânză, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placardă. – Din fr. pancarte. (Sursa: DEX '98 )

PANCÁRTĂ ~e f. Placă de material (pânză, hârtie, lemn) pe care este scrisă o lozincă sau un anunț; placardă. /<fr. pancarte (Sursa: NODEX )

PANCÁRTĂ s.f. Bucată mare de hârtie, de pânză sau de tablă care cuprinde o lozincă, un anunț etc. [< fr. pancarte]. (Sursa: DN )

PANCÁRTĂ s. f. bucată mare de hârtie, de pânză sau de tablă, care cuprinde o lozincă, un anunț etc.; placardă. (< fr. pancarte) (Sursa: MDN )

PANCÁRTĂ s. placardă, placat. (Sursa: Sinonime )

pancártă s. f., pl. pancárte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pancartă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pancartă pancarta
plural pancarte pancartele
genitiv-dativ singular pancarte pancartei
plural pancarte pancartelor
vocativ singular pancartă, pancarto
plural pancartelor