PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif. (Sursa: DEX '98 )

PANDANTÍV s.n. 1. Bijuterie, piatră prețioasă în formă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. Porțiune a unei bolți sferice aflată între arcele mari care susțin o cupolă. [Var. pendantiv s.n. / < fr. pendentif]. (Sursa: DN )

PANDANTÍV s. n. 1. bijuterie, piatră prețioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. porțiune triunghiulară a unei bolți sferice între arcele mari care susțin o cupolă sau o turlă. (< fr. pendentif) (Sursa: MDN )

pandantív s. n., pl. pandantíve (Sursa: Ortografic )

PANDANTÍV ~e n. 1) Obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor. 2) Element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă. /<fr. pendentif (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
pandantiv   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pandantiv pandantivul
plural pandantive pandantivele
genitiv-dativ singular pandantiv pandantivului
plural pandantive pandantivelor
vocativ singular
plural