PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum. (Sursa: DEX '98 )

PANÓPTIC s.n. 1. Muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție de figuri de ceară. [Var. panopticum s.n. / < fr. panoptique, cf. germ. Panoptikum]. (Sursa: DN )

PANÓPTIC s. n. 1. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2. expoziție de figuri din ceară; panoramă (5). (< fr. panoptique, germ. Panoptikum) (Sursa: MDN )

PANÓPTIC s. panoramă. (Expoziția de figuri de ceară se numește ~.) (Sursa: Sinonime )

panóptic s. n. (sil. mf. pan-), pl. panóptice (Sursa: Ortografic )

PANÓPTIC ~ce n. 1) Încăpere construită în așa mod încât interiorul ei poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2) Expoziție a figurilor de ceară; panoramă. 3) Muzeu unde este prezentată o asemenea expoziție. /<fr. panoptique, germ. Panoptikum (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
panoptic   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular panoptic panopticul
plural panoptice panopticele
genitiv-dativ singular panoptic panopticului
plural panoptice panopticelor
vocativ singular
plural

panoptic   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular panoptic panopticul
plural panoptice panopticele
genitiv-dativ singular panoptic panopticului
plural panoptice panopticelor
vocativ singular
plural