PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. (Sursa: DEX '98 )

PARATÁXĂ s.f. Mod de exprimare a raporturilor de coordonare sau de subordonare în propoziție sau în frază prin simpla alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; juxtapunere; coordonare sintactică. [< fr. parataxe, cf. gr. parataxis < para – lângă, taxis – așezare]. (Sursa: DN )

PARATÁXĂ s. f. juxtapunere. (< fr. parataxe) (Sursa: MDN )

PARATÁXĂ s. v. juxtapunere. (Sursa: Sinonime )

paratáxă s. f., g.-d. art. paratáxei; pl. paratáxe (Sursa: Ortografic )

PARATÁXĂ ~e f. lingv. (în opoziție cu hipotaxă) Procedeu de exprimare a raporturilor sintactice între propoziții fără jonctive; juxtapunere. /<fr. parataxe (Sursa: NODEX )