PARKING, parkinguri, s. n. Loc, teren special amenajat pentru staționarea autovehiculelor. [Scris și parching]. – Din fr., engl. parking. (Sursa: DEX '09 )

PÁRKING s.n. (Anglicism) Parcaj; loc de parcare pentru automobile. [Pl. -uri, scris și parching. / < engl., fr. parking]. (Sursa: DN )

!párking (angl.) s. n., pl. párkinguri (Sursa: DOOM 2 )

PÁRKING ~uri n. Loc pentru staționarea (mai) îndelungată a autovehiculelor; parcaj; parcare. /Cuv. engl. (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
parking   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular parking parkingul
plural parkinguri parkingurile
genitiv-dativ singular parking parkingului
plural parkinguri parkingurilor
vocativ singular
plural