patinoáre s. f., g.-d. art. patinoárei; pl. patinoáre (Sursa: Ortografic )

PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. (Sursa: DEX '98 )

PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Patinator. – Din fr. patineur. (Sursa: DEX '98 )

PATINOÁR ~e n. Teren acoperit cu gheață pe care se patinează. /<fr. patinoire (Sursa: NODEX )

PATINOÁR s.n. Teren (amenajat special) pentru patinaj. [Pron. -noar. / < fr. patinoire]. (Sursa: DN )

PATINÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Patinator. [Cf. fr. patineur]. (Sursa: DN )

PATINOÁR s. n. teren special pentru patinaj. (< fr. patinoire) (Sursa: MDN )

PATINOÁR s. patinaj. (S-au cunoscut la ~.) (Sursa: Sinonime )

PATINÓR s. v. patinator. (Sursa: Sinonime )

patinoár s. n., pl. patinoáre (Sursa: Ortografic )

patinór s. m., pl. patinóri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
patinoar   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular patinoar patinoarul
plural patinoare patinoarele
genitiv-dativ singular patinoar patinoarului
plural patinoare patinoarelor
vocativ singular
plural

patinor   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular patinor patinorul patinoare patinoarea
plural patinori patinorii patinoare patinoarele
genitiv-dativ singular patinor patinorului patinoare patinoarei
plural patinori patinorilor patinoare patinoarelor
vocativ singular
plural