PAUPERTÁTE s. f. (Livr.) Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis. (Sursa: DEX '98 )

PAUPERTÁTE f. livr. v. PAUPERISM. /<lat. paupertas, ~atis (Sursa: NODEX )

PAUPERTÁTE s.f. (Liv.) Stare de extremă sărăcie; pauperism. ♦ (Ieșit din uz) Certificat de paupertate = certificat de sărăcie. [Cf. lat. paupertas, it. paupertà]. (Sursa: DN )

PAUPERTÁTE s. f. stare de extremă sărăcie; pauperism. (< lat. paupertas, it. paupertà) (Sursa: MDN )

PAUPERTÁTE s. pauperism. (Sursa: Sinonime )

paupertáte s. f. (sil. pau-), g.-d. art. paupertății (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
paupertate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paupertate paupertatea
plural
genitiv-dativ singular paupertăți paupertății
plural
vocativ singular paupertate, paupertateo
plural