PÉCIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete. (Sursa: DEX '98 )

PÉCIU s. v. pecete, sigiliu, ștampilă. (Sursa: Sinonime )

péciu s. n., pl. péciuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
peciu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular peciu peciul
plural peciuri peciurile
genitiv-dativ singular peciu peciului
plural peciuri peciurilor
vocativ singular peciule
plural peciurilor