PELERÍN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin. (Sursa: DEX '98 )

PELERÍN s.m. Cel care merge în pelerinaj; hagiu; pelegrin; peregrin. [< fr. pèlerin]. (Sursa: DN )

PELERÍN s. m. cel care merge în pelerinaj; peregrin. (< fr. pèlerin) (Sursa: MDN )

PELERÍN s. (BIS.) (rar) peregrin, (înv.) strainic. (~ la un loc considerat sfânt.) (Sursa: Sinonime )

PELERÍN s. v. peregrin. (Sursa: Sinonime )

pelerín s. m., pl. peleríni (Sursa: Ortografic )

PELERÍN ~i m. Persoană care face un pelerinaj. /<fr. pelerin (Sursa: NODEX )