|
PENALIZÁRE, penalizări, s. f. Acțiunea de a penaliza și rezultatul ei; penalizație. – V. penaliza. (Sursa: DEX '98 )
PENALIZÁRE s.f. Acțiunea de a penaliza și rezultatul ei; penalizație; (spec.) penalti. [< penaliza]. (Sursa: DN )
PENALIZÁRE s. 1. (JUR.) amendare. (~ cuiva cu o sumă de bani.) 2. (JUR.; concr.) amendă, penalitate, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (A plătit o ~ zdravănă.) 3. sancționare. (~ unei echipe sportive.) 4. (concr.) sancțiune. (Sportivul a primit o ~ aspră.) (Sursa: Sinonime )
penalizáre s. f., g.-d. art. penalizării; pl. penalizări (Sursa: Ortografic )
| penaliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) penaliza | penalizare | penalizat | penalizând | singular | plural | | penalizează | penalizați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | penalizez | (să) penalizez | penalizam | penalizai | penalizasem | | a II-a (tu) | penalizezi | (să) penalizezi | penalizai | penalizași | penalizaseși | | a III-a (el, ea) | penalizează | (să) penalizeze | penaliza | penaliză | penalizase | | plural | I (noi) | penalizăm | (să) penalizăm | penalizam | penalizarăm | penalizaserăm, penalizasem* | | a II-a (voi) | penalizați | (să) penalizați | penalizați | penalizarăți | penalizaserăți, penalizaseți* | | a III-a (ei, ele) | penalizează | (să) penalizeze | penalizau | penalizară | penalizaseră | * Formă nerecomandată | penalizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | penalizare | penalizarea | | plural | penalizări | penalizările | | genitiv-dativ | singular | penalizări | penalizării | | plural | penalizări | penalizărilor | | vocativ | singular | penalizare, penalizareo | | plural | penalizărilor | |