PENTICOSTÁL, -Ă, penticostali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al unei secte creștine care a apărut inițial în SUA și s-a răspândit și în Europa. 2. Adj. Care aparține penticostalilor (1), referitor la penticostali. – Din engl. pentecostal. (Sursa: DEX '09 )

PENTICOSTÁL, -Ă, penticostali, -e, s. m. și f. Adept al unei secte creștine care a apărut inițial în SUA și s-a răspândit și în Europa. – Din engl. pentecostal. (Sursa: DEX '98 )

PENTICOSTÁL, -Ă adj., s. m. f. (adept) al penticostalismului. (< engl. pentecostal) (Sursa: MDN )

PENTICOSTÁL s. (BIS.) (pop.) tremurici. (Sursa: Sinonime )

penticostál (persoană) s. m., pl. penticostáli (Sursa: Ortografic )

PENTICOSTÁL ~i m. Persoană făcând parte dintr-o sectă creștină care, în urma posturilor severe și a serviciilor divine foarte lungi, ajunge la stări convulsive. /<engl. pentecostal (Sursa: NODEX )