« Back
PERCUTÁRE, percutări, s. f. Acțiunea de a percuta. – V. percuta. (Sursa: DEX '98 )
PERCUTÁRE s.f. Acțiunea de a percuta și rezultatul ei; percuție. [< percuta]. (Sursa: DN )
percutáre s. f., g.-d. art. percutării; pl. percutări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
percuta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) percuta percutare percutat percutând singular plural
percutează percutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) percutez (să) percutez percutam percutai percutasem
a II-a (tu) percutezi (să) percutezi percutai percutași percutaseși
a III-a (el, ea) percutează (să) percuteze percuta percută percutase
plural I (noi) percutăm (să) percutăm percutam percutarăm percutaserăm, percutasem*
a II-a (voi) percutați (să) percutați percutați percutarăți percutaserăți, percutaseți*
a III-a (ei, ele) percutează (să) percuteze percutau percutară percutaseră
* Formă nerecomandată

percutare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular percutare percutarea
plural percutări percutările
genitiv-dativ singular percutări percutării
plural percutări percutărilor
vocativ singular percutare, percutareo
plural percutărilor