PERCUTÁRE, percutări, s. f. Acțiunea de a percuta. – V. percuta. (Sursa: DEX '98 )

PERCUTÁRE s.f. Acțiunea de a percuta și rezultatul ei; percuție. [< percuta]. (Sursa: DN )

percutáre s. f., g.-d. art. percutării; pl. percutări (Sursa: Ortografic )

PERCUTÁ, percutez, vb. I. Tranz. 1. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. – Din fr. percuter. (Sursa: DEX '98 )

A PERCUTÁ ~éz tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului) A lovi ușor și repetat cu degetele pentru a determina o afecțiune internă pe baza sunetului produs. 2) (capsa sau focosul unei încărcături explozive) A lovi cu percutorul pentru a provoca aprinderea explozibilului. /<fr. percuter (Sursa: NODEX )

PERCUTÁ vb. I. tr. 1. A lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (Med.) A lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. [< fr. percuter, cf. lat. percutere]. (Sursa: DN )

PERCUTÁ vb. tr. 1. a lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (med.) a lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. (< fr. percuter, lat. percutere) (Sursa: MDN )

PERCUTÁ vb. (MED.) (pop.) a ciocăni. (A ~ un pacient.) (Sursa: Sinonime )

percutá vb., ind. prez. 1 sg. percutéz, 3 sg. și pl. percuteáză (Sursa: Ortografic )