PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari. (Sursa: DEX '98 )
PEREGRINÁ vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari]. (Sursa: DN )
PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari) (Sursa: MDN )
PEREGRINÁ vb. 1. v. călători. 2. v. hoinări. (Sursa: Sinonime )
peregriná vb. (sil. -gri-), ind. prez. 1 sg. peregrinéz, 3 sg. și pl. peregrineáză (Sursa: Ortografic )
A PEREGRINÁ ~éz intranz. 1) (despre credincioși) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt; a face un peregrinaj. 2) A călători prin locuri îndepărtate sau prin țări străine; a cutreiera lumea. /<fr. pérégriner, lat. peregrinare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
peregrina   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) peregrina peregrinare peregrinat peregrinând singular plural
peregrinează peregrinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) peregrinez (să) peregrinez peregrinam peregrinai peregrinasem
a II-a (tu) peregrinezi (să) peregrinezi peregrinai peregrinași peregrinaseși
a III-a (el, ea) peregrinează (să) peregrineze peregrina peregrină peregrinase
plural I (noi) peregrinăm (să) peregrinăm peregrinam peregrinarăm peregrinaserăm, peregrinasem*
a II-a (voi) peregrinați (să) peregrinați peregrinați peregrinarăți peregrinaserăți, peregrinaseți*
a III-a (ei, ele) peregrinează (să) peregrineze peregrinau peregrinară peregrinaseră
* Formă nerecomandată