Dex

PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer. (Sursa: DEX '98 )

A PERORÁ ~éz 1. intranz. A vorbi mult și cu emfază. 2. tranz. rar (idei, probleme, teze etc.) A susține cu multă ardoare. /<fr. pérorer (Sursa: NODEX )

PERORÁ vb. I. intr. A vorbi îndelung și cu emfază. [< fr. pérorer, it., lat. perorare]. (Sursa: DN )

PERORÁ vb. intr. a vorbi mult, însuflețit și cu emfază. (< fr. pérorer, lat. perorare) (Sursa: MDN )

perorá vb., ind. prez. 1 sg. peroréz, 3 sg. și pl. peroreáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

perora verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) perora	perorare	perorat	perorând	singular	plural
		(a) perora	perorare	perorat	perorând	perorează	perorați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	perorez	(să) perorez	peroram	perorai	perorasem
	a II-a (tu)	perorezi	(să) perorezi	perorai	perorași	peroraseși
	a III-a (el, ea)	perorează	(să) peroreze	perora	peroră	perorase
plural	I (noi)	perorăm	(să) perorăm	peroram	perorarăm	peroraserăm, perorasem*
	a II-a (voi)	perorați	(să) perorați	perorați	perorarăți	peroraserăți, peroraseți*
	a III-a (ei, ele)	perorează	(să) peroreze	perorau	perorară	peroraseră

* Formă nerecomandată