PERORÁRE, perorări, s. f. (Rar) Acțiunea de a perora și rezultatul ei. – V. perora. (Sursa: DEX '98 )
PERORÁRE s.f. Acțiunea de a perora; perorație. [< perora]. (Sursa: DN )
peroráre s. f., g.-d. art. perorării; pl. perorări (Sursa: Ortografic )
PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer. (Sursa: DEX '98 )
A PERORÁ ~éz 1. intranz. A vorbi mult și cu emfază. 2. tranz. rar (idei, probleme, teze etc.) A susține cu multă ardoare. /<fr. pérorer (Sursa: NODEX )
PERORÁ vb. I. intr. A vorbi îndelung și cu emfază. [< fr. pérorer, it., lat. perorare]. (Sursa: DN )
PERORÁ vb. intr. a vorbi mult, însuflețit și cu emfază. (< fr. pérorer, lat. perorare) (Sursa: MDN )
perorá vb., ind. prez. 1 sg. peroréz, 3 sg. și pl. peroreáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
perora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) perora perorare perorat perorând singular plural
perorează perorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) perorez (să) perorez peroram perorai perorasem
a II-a (tu) perorezi (să) perorezi perorai perorași peroraseși
a III-a (el, ea) perorează (să) peroreze perora peroră perorase
plural I (noi) perorăm (să) perorăm peroram perorarăm peroraserăm, perorasem*
a II-a (voi) perorați (să) perorați perorați perorarăți peroraserăți, peroraseți*
a III-a (ei, ele) perorează (să) peroreze perorau perorară peroraseră
* Formă nerecomandată

perorare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular perorare perorarea
plural perorări perorările
genitiv-dativ singular perorări perorării
plural perorări perorărilor
vocativ singular perorare, perorareo
plural perorărilor