|
PERPELÍRE s. f. v. pârpălire. (Sursa: DEX '98 )
perpelíre (acțiunea de a se agita) s. f., g.-d. art. perpelírii (Sursa: Ortografic )
| perpeli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) perpeli | perpelire | perpelit | perpelind | singular | plural | | perpelește | perpeliți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | perpelesc | (să) perpelesc | perpeleam | perpelii | perpelisem | | a II-a (tu) | perpelești | (să) perpelești | perpeleai | perpeliși | perpeliseși | | a III-a (el, ea) | perpelește | (să) perpelească | perpelea | perpeli | perpelise | | plural | I (noi) | perpelim | (să) perpelim | perpeleam | perpelirăm | perpeliserăm, perpelisem* | | a II-a (voi) | perpeliți | (să) perpeliți | perpeleați | perpelirăți | perpeliserăți, perpeliseți* | | a III-a (ei, ele) | perpelesc | (să) perpelească | perpeleau | perpeliră | perpeliseră | * Formă nerecomandată | perpelire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | perpelire | perpelirea | | plural | perpeliri | perpelirile | | genitiv-dativ | singular | perpeliri | perpelirii | | plural | perpeliri | perpelirilor | | vocativ | singular | perpelire, perpelireo | | plural | perpelirilor | |