PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare. (Sursa: DEX '98 )
A PERTURBÁ ~éz tranz. (procese, fenomene, acțiuni etc.) A abate de la desfășurarea normală; a împiedica de a funcționa sau de a se desfășura normal; a tulbura. ~ recepția emisiunilor. ~ transportul. [Și perturb] /<fr. perturber, lat. perturbare (Sursa: NODEX )
PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare]. (Sursa: DN )
PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare) (Sursa: MDN )
PERTURBÁ vb. v. deranja. (Sursa: Sinonime )
perturbá vb., ind. prez. 1 sg. perturbéz/pertúrb, 3 sg. și pl. perturbeáză/pertúrbă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
perturba (1 -turb)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) perturba perturbare perturbat perturbând singular plural
perturbă perturbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) perturb (să) perturb perturbam perturbai perturbasem
a II-a (tu) perturbi (să) perturbi perturbai perturbași perturbaseși
a III-a (el, ea) perturbă (să) perturbe perturba perturbă perturbase
plural I (noi) perturbăm (să) perturbăm perturbam perturbarăm perturbaserăm, perturbasem*
a II-a (voi) perturbați (să) perturbați perturbați perturbarăți perturbaserăți, perturbaseți*
a III-a (ei, ele) perturbă (să) perturbe perturbau perturbară perturbaseră
* Formă nerecomandată