píchire v. píchere (Sursa: DOOM 2 )

pichíre (píchiri), s. f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriț”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puțin probabilă. (Sursa: DER )

píchere / píchire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pícherii / píchirii; pl. pícheri / píchiri (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
pichire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pichire pichirea
plural pichiri pichirile
genitiv-dativ singular pichiri pichirii
plural pichiri pichirilor
vocativ singular pichire, pichireo
plural pichirilor