PIÁZĂ, pieze, s. f. 1. (În superstiții; de obicei determinat prin „rea” sau „bună”) Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane. 2. (Înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

PIÁZĂ piéze f. (în superstiții, de obicei folosit cu determinativele rea sau bună) 1) Semn care prevestește ceva. 2) Lucru sau ființă despre care se crede că aduce nenorocire sau noroc. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

PIÁZĂ s. 1. prevestire, semn, (livr.) augur. (~ bună sau rea.) 2. piază rea v. cobe. (Sursa: Sinonime )

PIÁZĂ s. v. clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant. (Sursa: Sinonime )

piáză s. f. (sil. pia-), pl. piéze (și piez(i) s. m. în loc. adv. în ~) (Sursa: Ortografic )

piáză rea s. f. + adj. (sil. pia-), art. piáza rea; pl. piéze réle (Sursa: Ortografic )