PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă. (Sursa: DEX '98 )

PILÚG s. v. păpădie, picior, proteză. (Sursa: Sinonime )

PILÚG s. 1. v. pisălog. 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.) (Sursa: Sinonime )

pilúg1, pilúgă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac. (Sursa: DAR )

pilúg2, pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele. (Sursa: DAR )

pilúg (instrument) s. n., pl. pilúge (Sursa: Ortografic )

PILÚG ğe n. reg. Unealtă cu care se pisează în piuliță. ◊ A tunde ~ a tunde până la piele. /cf. piuă (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
pilug   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pilug pilugul
plural piluge pilugele
genitiv-dativ singular pilug pilugului
plural piluge pilugelor
vocativ singular
plural