PIROMANȚÍE s. f. Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, utilizată în Grecia antică. – Din fr. pyromancie. (Sursa: DEX '98 )

PIROMANȚÍE s.f. Practică constând în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [Gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit]. (Sursa: DN )

PIROMANȚÍE s. f. divinație prin observarea aspectului focului sau al flăcărilor. (< fr. pyromancie) (Sursa: MDN )

piromanțíe s. f., art. piromanțía, g.-d. piromanțíi, art. piromanțíei (Sursa: Ortografic )