pităcí, pităcésc, vb. IV (înv.) a acorda cuiva pitac (decret) de boierie. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
pităci   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pităci pităcire pităcit pităcind singular plural
pităcește pităciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pităcesc (să) pităcesc pităceam pităcii pităcisem
a II-a (tu) pităcești (să) pităcești pităceai pităciși pităciseși
a III-a (el, ea) pităcește (să) pităcească pităcea pităci pităcise
plural I (noi) pităcim (să) pităcim pităceam pităcirăm pităciserăm, pităcisem*
a II-a (voi) pităciți (să) pităciți pităceați pităcirăți pităciserăți, pităciseți*
a III-a (ei, ele) pităcesc (să) pităcească pităceau pităciră pităciseră
* Formă nerecomandată