PITAGORÍSM s. n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esența tuturor lucrurilor este numărul și care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei și al astronomiei. [Var.: pitagoreísm s. n.] – Din fr. pythagorisme. (Sursa: DEX '98 )

PITAGORÍSM n. Doctrină filozofică a lui Pitagora și a adepților săi, care afirmă că esența tuturor lucrurilor este numărul. /<fr. pythagorisme (Sursa: NODEX )

PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic idealist din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. [Cf. fr. pythagorisme < Pitagora – filozof și matematician grec din antichitate]. (Sursa: DN )

PITAGORÍSM s. n. curent filozofic din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. (< fr. pythagorisme) (Sursa: MDN )

pitagorísm s. n. (Sursa: Ortografic )