Actualizat conform DOOM3
Caută: |
PIZMUÍ, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 ) A PIZMUÍ ~iésc tranz. (persoane) A trata cu pizmă; a invidia. /pizmă + suf. ~ui (Sursa: NODEX ) PIZMUÍ vb. v. invidia. (Sursa: Sinonime ) PIZMUÍ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși. (Sursa: Sinonime ) pizmuí, pizmuiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a urî, a dușmăni, a invidia. 2. (refl.) a se încăpățâna; a persista, a stărui. (Sursa: DAR ) pizmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiésc, imperf. 3 sg. pizmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pizmuiáscă (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări
* Formă nerecomandată |