PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula. (Sursa: DEX '98 )

PIȚÚLĂ s. v. ban, băncuță, firfiric, franc, gologan, para. (Sursa: Sinonime )

pițúlă (pițúle), s. f. – Monedă de zece creițari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins și în celelalte regiuni. (Sursa: DER )

pițúlă s. f., g.-d. art. pițúlei; pl. pițúle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pițulă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pițu pițula
plural pițule pițulele
genitiv-dativ singular pițule pițulei
plural pițule pițulelor
vocativ singular pițulă, pițulo
plural pițulelor