PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti. (Sursa: DEX '98 )

PITULÁ vb. v. ascunde, dosi, mistui. (Sursa: Sinonime )

pitulá, pituléz și pítul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde. (Sursa: DAR )

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula. (Sursa: DEX '98 )

A PITULÁ ~éz tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti (Sursa: NODEX )

A SE PITULÁ mă ~éz intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti (Sursa: NODEX )

PIȚÚLĂ s. v. ban, băncuță, firfiric, franc, gologan, para. (Sursa: Sinonime )

pițúlă (pițúle), s. f. – Monedă de zece creițari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins și în celelalte regiuni. (Sursa: DER )

pitulá/tupilá vb., ind. prez. 1 sg. pituléz/tupiléz, 3 sg. și pl. pituleáză/tupileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. pituléze/tupiléze (Sursa: Ortografic )

pițúlă s. f., g.-d. art. pițúlei; pl. pițúle (Sursa: Ortografic )