PLANETÁRIU, planetarii, s. n. Construcție specială, în formă de cupolă, pe care se înfățișează, cu un aparat de proiecție special, aspectul bolții cerești cu stelele și constelațiile, precum și deplasarea aparentă a acestora, a planetelor, a Soarelui și a Lunii etc. – Din fr. planétarium. (Sursa: DEX '98 )

PLANETÁRIU s.n. Construcție specială, în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. [Pron. -riu. / < fr. Planétarium]. (Sursa: DN )

PLANETÁRIU s. n. construcție specială în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. (< fr. planétarium) (Sursa: MDN )

planetáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. planetáriul; pl. planetárii, art. planetáriile (sil. -ri-i-) (Sursa: Ortografic )

PLANETÁRIU ~i n. 1) Instalație pentru reprezentarea mișcării planetelor și a altor aștri pe baza modelului boltei înstelate a cerului. 2) Instituție culturală în care se citesc lecții de popularizare a științei, folosindu-se o astfel de instalație. /<fr. planétarium (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
planetariu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular planetariu planetariul
plural planetarii planetariile
genitiv-dativ singular planetariu planetariului
plural planetarii planetariilor
vocativ singular planetariule
plural planetariilor